Când eram mică, cozonacul moldovenesc era punctul culminant al fiecărei sărbători. Bunica mea, cu mâinile ei muncite și mereu parfumate a vanilie, era maestrul acestei delicii. Mirosea a sărbătoare de cum intrai în casă – nucă, cacao, aluat dospit și coji de portocală. Îmi amintesc cu drag cum stăteam pe marginea mesei și o urmăream atent, în timp ce frământa aluatul cu o migală și o pasiune pe care abia acum, ca adult, o înțeleg cu adevărat.

Astăzi, îți împărtășesc rețeta tradițională a cozonacului moldovenesc, dar și câteva trucuri pe care le-am învățat de la bunica. Nu doar pentru a coace cozonaci, ci pentru a crea momente de neuitat alături de cei dragi.

Ingrediente pentru aluat (2 cozonaci mari)

• 1 kg făină albă (cernută, „ca să respire aluatul”, cum spunea bunica).
• 5 ouă (ideal de la țară – știi că dă aluatului culoarea aceea frumoasă).
• 200 g zahăr
• 50 g drojdie proaspătă sau 14 g drojdie uscată
• 500 ml lapte cald (nu fierbinte, să nu strice drojdia).
• 200 g unt topit (cât mai gras).
• Un praf de sare
• 2 plicuri zahăr vanilat
• Coajă rasă de lămâie și portocală (acesta e secretul aromei festive).

Umplutura (cum o făcea bunica)

• 300 g nucă măcinată
• 3 linguri cacao
• 150 g zahăr
• 2 albușuri bătute spumă
• Stafide (înmuiate în rom, dacă ai chef să-ți surprinzi musafirii).

Cum Se Face Cozonacul (Pas cu Pas)

1. Primul pas: magia maialei

Bunica îmi spunea mereu că maiaua este „inima cozonacului”. Într-un bol mic, amestecă drojdia cu laptele cald, o lingură de zahăr și două linguri de făină. Las-o să crească până devine pufoasă – momentul acesta era mereu prilej de nerăbdare pentru mine, mai ales că bunica îmi explica cum „drojdia prinde viață”.

2. Frământarea: sufletul aluatului

Făina cernută se adună într-un bol mare. Adaugă zahărul, vanilia, coaja de lămâie și portocală, apoi maiaua. Ouăle și untul topit intră în scenă treptat. Frământatul e momentul meu preferat. Da, îți ia 15-20 de minute, dar, sincer, e ca o meditație. Aluatul devine elastic și plin de viață, iar la final, ai mâinile înmuiate în unt – și, probabil, un zâmbet larg pe față.

3. Umplutura: sufletul cozonacului

Când eram mică, îmi plăcea să ajut la prepararea umpluturii. Bunica mă lăsa să amestec nuca cu cacao și zahăr, iar apoi să „fur” câteva linguri din compoziție. După ce adaugi albușurile bătute spumă, umplutura devine aerată și gata să fie întinsă pe foile de aluat.

4. Modelarea cozonacului

Acum vine partea distractivă! Întinde fiecare bucată de aluat într-o foaie subțire, adaugă umplutura și rulează. Dacă vrei să impresionezi, poți împleti rulourile. Bunica făcea mereu unul simplu și unul împletit – ca să vedem care dispare primul de pe masă.

5. Dospirea finală

Cozonacii se pun în tăvi și se lasă la dospit încă o jumătate de oră. Nu te grăbi! Cum spunea bunica: „Un cozonac grăbit nu-i bun de pus pe masă.”

6. Coacerea: așteptarea dulce

Unge cozonacii cu un amestec de gălbenuș și lapte. În cuptorul preîncălzit la 180°C, cozonacii prind viață. Ai răbdare – mirosul va umple casa, iar acel „clocot” subtil al aluatului este muzica sărbătorilor.

Sfaturi din Bucătăria Bunicii

• Întotdeauna gătește cu suflet – cozonacul „simte” dacă ești grăbită sau stresată.
• Folosește produse naturale, cât mai puțin procesate.
• După ce scoți cozonacii din cuptor, acoperă-i cu un prosop curat – își păstrează puful.

Povestea Cozonacului la Tine Acasă

Pentru mine, cozonacul nu este doar un desert. Este o punte între generații, o poveste spusă cu fiecare felie tăiată și împărțită. Încerc să duc mai departe tradiția bunicii mele, iar mirosul cozonacului proaspăt copt mă poartă de fiecare dată înapoi în copilărie.

Dacă îți dorești o băutură perfectă pentru zilele reci de iarnă, îți recomand cu drag rețeta de glintwein – vin fiert aromat, care adaugă o notă caldă și festivă serii tale de sărbătoare.

Acum este rândul tău să creezi această poveste în casa ta. Te provoc să încerci rețeta și să-mi spui în comentarii cum ți-a ieșit. Ce ingrediente secrete folosește familia ta pentru cozonac?

Sărbători fericite și spor la frământat!